Bine, voiam sa fac una si de Crăciun in care sa va urez triggeruiri târzii, adică sa va enervați/atacați/certați, greu. Eh nu va așteptați la "fără" sau "deloc", pentru ca așa au darul Sărbătorile să-i facă pe unii sa nu poată sa tacă, dorind sa manipuleze si depersonalizeze in continuare pe alții, in numele tradiției, de dragul a "ce-o sa zică lumea" si evident pentru binele tău! Ăștia sfătoșii si enervanții, daca ii intrebi repede care e culoarea, mancarea sau pasiunea ta preferată, le-ai dat greu. Bine, ai șanse ca si alea sa fie greșite oricum.
Sărbătorile vin așa cumva sa facă bilanțul nemulțumiților anului ce sta sa se termine si sa pună presiunea celui care sta sa înceapă.
Si n-ar fi sărbătorile in familie daca nu ar exista sfătoșii si exilații si cu cât sfătoșii sunt mai convingători, cu atât exilații sunt mai rezistenți.
Toti se simt neînțeleși de ceilalți si sunt.
Si e normal. Insa sa accepți asta, e al naibii de greu. Sa poți sa spui tu "sunt ai mei și-i iubesc așa cum sunt, știu că-mi vor sincer binele si ma iubesc, deși nu știu mereu sa arate si sa spună asta" si sa menții limitele tale sănătoase fără vina, acela este începutul vindecării.
Cu fiecare trigger in minus la activare, te iubești mai mult.
Cu fiecare tentativa de cearta de la care te-ai retras calm si ferm, te înțelegi mai bine.
Cu fiecare lipsa de exagerare in reacție, ii spui sfătosului ca nu e despre tine, e despre el, despre lipsele lui de validare in diversele rolului a vieții, despre neputințele si lipsa lui de încredere..."despre visele uitate pe un raft de sus pentru o alta data..."
Si cumva încep sa fie mai puțin sfatosi...lipsa de implicare si spațiu in dinamicile toxice, nu-i opresc sa încerce uneori, insa le reamintește ca si tu ești acum un adult si ii fac sa tacă, deși poate-i nemultumeste. Poate? Sigur! Pentru ca si pentru ei e greu sa accepte ca nu mai e comanda la ei, pentru ca așa știu, așa au învățat, așa au crescut "eu te-am făcut, eu te omor".
Va doresc un an cu introspecție, care e foarte grea...cred acum ca e cea mai grea chestie pe care m-am apucat sa o fac, la care încă lucrez si am sa lucrez mult si bine, insa care mi-a dat si cele mai faine emoții, lacrimi, conștientizări si cel mai important, a pune limite si a schimba comportamente. La mine. La ceilalți e imposibil, daca ei nu vor si nu cer ajutor. Treaba ta e cu tine! Treaba fiecăruia e cu el!
Noul An sa va aducă atenția la voi, sa va dea curajul de a va privi in suflete si a va întreba "cine sunt eu dincolo de tot ce par sau vreau sa fiu eu?" "cine sunt eu fără ce am învățat sa fiu?".
Iar când răspunsurile care nu o sa va placa, o sa vreți le respingeți...încercați doar sa va întrebați "cat a fost lecția?".
Învățați-va sa va învățați anul acesta.
Învățați sa spuneți "asta îmi place, asta nu", "asta îmi doresc, asta nu", "asta vreau sa fac, asta nu".
Si daca nici anul trecut nu te-ai căsătorit, voiam sa știi doar ca e in regula!
Si daca nici anul trecut nu ai dat viața sau încă o viața...ați observat ca mereu după primul copil, toată lumea întreabă când aduce barza un frățior sau o surioara? eh..când o aduce barza! Cam asta ar dori sa spună mulți părinți la început de drum, care încă nu înțelege de ce se strica uneori copilul...cine spune ca i altfel minte! Am noroc de prieteni sinceri, cu copii! DECI DACA NU SI NU, VOIAM SA-TI AMINTESC DOAR CA E OK!
SI DACA NICI ANUL ACESTA NU AI DE GAND, E OK!
Si daca nici anul trecut nu ai avut succes, insa muncești si lupți pentru visul tău, voiam doar să-ți spun doar dă-i înainte!
A si sa fie cu putini sfătoși, perfecți si pricepuți...si cu mulți care sa va vadă, sa va înțeleagă, sa va sutina,
Dă-ți timp ție anul acesta...ca abia a început :)
